unde un fluture de noapte încerca să îmblânzească viața
din colivia liftului către sfârșitul blocului
și întunericul prăbușit pe scări
din cea mai ieftină vodkă

toți oamenii ar trebui să fie expatriați
din dublurile frunzelor și păsărilor
care părăsesc asfaltul autostrăzii
de parcă gândurile lor sunt cele mai vizitate epave
din istoria unui lichid

cu toate astea viața se măsoară în timp
ca și visul unei planete de a fi adam în propriul iad
plângând mărul alungat în jurul gâtului
care a îndreptat adevărul
din femeie
pentru că nicio carte nu merită umanitate dacă nu are credință
în oamenii care înconjoară tâmpla catedralei
cu fosfor

poetii sunt adevărurile care dezleagă genetic haosul
din foamea bisectă a morții
adam însuși s-a pierdut din iubire în jurul arborelui
a plecat să nu mai fie om
niciodată